trebuie doar să ceri pământul dat la o parte
din prea-iubire pentru lopată

în felul acesta
nu ai să simți căderea aia lungă
printre etaje
iar când aproape ai ajuns de ultima clipă
cu o cheie de lemn îți voi ciocăni în auz
îl acopăr cu o plasă de rafie
și îl îndes în pumnul stâng ca să auzi cum îmi bate inima
iar când totul a orbit în jurul tău iubito
te voi consuma
la fel cum se devorează între ele
toate îmbrățișările oamenilor

după când
o să-mi vină și mie vremea
să mă transform în cădere
în golul golului
în umbra ta atârnată
ca un lichid
din pleoapele noastre