Gândurile întrupează spiritu’-n poezie,
pune-n măduva cuvintelor
dimineața din cântul păsărilor,

lasă deschis drumul zborului înalt.

Mă voi desprinde din șuvoiul curentului,
mă voi alcătui din culorile pline,
ceru-mi va curge pe umeri
cum apele repezi într-o cascadă.

Învăluindu-te-n pânza înserării
până ne cuprinde întunericul
spart de razele ascuțite ale lunii,
de lumina nu se mai stinge.

Mă surp și mă înalț mai mult
cu tine zidită-n carnea flămândă,
furtuna și ploaia care m-acoperă
sunt semne că nu mă voi opri
până ce literă cu literă se leagă
și cuvintele poeme vor deveni.