femeie femeie
tare plină de cuvioșenie ne mai fu viața
de fiecare dată când făceam dragoste
era ca și când aș fi intrat în biserică

mai întâi plin de sfiiciune
mă închinam să mă primești în tine
vroiam să-ți aflu taina
să îmi arăți calea dreaptă
te aprindeai candelă în noapte
și când începeai să-mi deschizi
cuprins de emoție mistică
mă apuca un inexplicabil tremurat
că abia nimeream intrarea
făceam mătănii în pronaus
și pe măsură ce străluceai ca o icoană
pios te sărutam cu toată cucernicia
mă puneai să mă spovedesc
iar eu juram să-ți fiu credincios
apoi te rugam să-mi ierți greșelile
pentru asta însă tu mă atrăgeai în naos
exact în fața altarului
de unde așteptam să iasă fiul
acolo se pogora sfânta revelație
era momentul de grație
când îți pictam catapeteasma

ehee câtă culoare consumarăm
și câte păcate mântuirăm noi
de ceva vreme însă te-ai schimbat
cam de când mi s-a tocit pensula
mă trimiți cu mortul în cimitir