Eleganța se sustrage pe nesimțite,

Atmosfera stridentă a reclamelor, a cluburilor

Exclusive se dizolvă în nimic și totul se dezvăluie

Într-o trivialitate dezgustătoare:

Propuneri indecente și de prost gust,

Într-o lume de prost gust, când renunți la vise, ucise.



De ce eșuăm în fața realității?

De ce este menținut un status quo

În care dezavantajul este dinainte programat?

Unde rolurile sund deja împărțite, unde societatea

Te ademenește, să preiei roluri dorite de ea,

Iar tu te miști pe muchia de cuțit, pe linia de graniță.



Nu mai înfrunți, ci te retragi, un escapist,

Aștepți, dai înapoi, te retragi mereu,

Și toate acestea te apasă la vârsta pubertății,

Nici nu ai intrat încă în viață și îți pierzi deja entuziasmul,

Unde să mai spui, că nu sunt răspunsuri la întrebările tale!

În desperarea și inutilitatea propriei slăbiciuni,



Te izolezi într-o carantină improprie, nefirească,

Bolnav de boala, care se numește azi,

Un azi care te dezamăgește perpetuu,

Un azi, de la care aștepți o anume întâmplare,

Să se împlinească, dăinuirea constă în așteptare.

Provocare: Ridică mănușa! Acceptă duelul,



În care punctele de vedere sunt expuse

La răspunsuri de ființă, care se vrea unică

Și care nu vrea să vorbească la general,

Ci prin care respiră mereu ființa ideală,

Care se cheamă bărbat sau femeie,

Mereu aceeași, mereu alții, mereu azi...