agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-06 | |
O femeie frivolă care-și pierde-n fiecare zi câte-o șuviță.
E fluierată pe stradă și ar vrea să se oprească să le spună Franc: ea nu e câtuși de puțin „una dintre acelea”. Buzele strident vopsite îi sporesc angoasa. Și-și trece mâinile Una câte una fremătând ridicol peste tâmplele dezgolite. Încearcă din când în când câte un surâs în colțul gurii Și-l reprimă repede. Atât e de speriată. Îl amână pentru „data viitoare”. Nu mai merge nici la coafor. Își aranjează cum știe mai bine Putinele fire rebele. Încărunțite. Oftează des Și-și simte răsuflarea grea. Îi zdruncină intimitatea. Poartă haine largi. Așa își poate masca (se autoiluzionează ea) Șoldurile diforme sau oasele ieșite inestetic din sine. Cochetează din când în când cu snobismul, mondenitățile Și trage câte-un fum de Double Happiness. Nu ține. Se-neacă. Tușește gol. Ca o locomotivă cu aburi. Aseară a-ncercat să-și schimbe modul de a gândi. Modul de viață. Asta după ce s-a privit îndelung în palmă și a fost sigură că, De fapt, destinul ei ingrat nu era decât o farsă... S-a gândit să se distribuie și în alt rol. Mâine se prezintă la casting În mod cert lucrurile nu vor mai fi „aranjate”. Va primi în sfârșit ce i se cuvine. „Mâine” a trecut. Azi dormitează în fotoliul cu arcuri vechi din sufragerie Și „celălalt mâine” nu se vede cu ochiul liber. Aerul e greu. Lutul bătătorit îi reprimă instinctele. Chiar și pe cele mai elementare... Uită cu desăvârșire de ea. Bunăoară, poate fi dulapul cu haine, Flaconul cu vibrocil. Eticheta lui. Sau clapa clavirului. Ziua aceea Pe care nu reușise să o prindă. Viitoarea duminică ce va trece mult prea nevăzută... Neputința..., neputința..., neputința... Își îneacă strigătele într-un Johnnie Walker Deși știe că asta a dus-o în sfârșit la falimentul total Neputința..., neputința..., neputința... Fată bătrână și rea, anxioasă patetică și perversă În nevolniciile ei agreste. În lumea ei de kitsch. Își linge rănile și tot așteaptă..., așteaptă... De ea nu s-a-ndrăgostit sincer niciodată un bărbat (nici măcar o femeie) Nu i-a pus inel de logodnă. Nu a trecut-o pragul...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate