Cu mâinile curate
tot ce fac devine împlinit,

Gândurile mă-nconjoară cu ziduri înalte
acoperite cu cerul mut
sub care urcă pe trepte visarea.

Uitarea nu-și încape-n trup,
durerea se-nvinge singură-n rană,
cheile minții se-nvârt a luptă
necunoscutele porți peste margini să cadă

unde zilele una după alta zăvoare rup

de odihnă nu pot să mai am
până nu se îndepărtează apropiatul orizont.