mulți s-au speriat de ridicolul de a fi poet în viață

în multiplu de moarte ne rostogolim cărnurile de literă
spre grăsimea așezământului cuvântului unii pier în tranșeea frazei
stăm de vorbă despre cuvânt cu unghiile muiate în cerneală
degetele noastre-n omătul hârtiei gazdă în poezie o brazdă
femeie ia-mi sărutul de pe buză poezia să fiarbă în spuză
adevărul îl micșorăm până la dioptriile noastre
trec cuvinte sihastre către un adevăr mai mare decât
cafelele noastre amare de gât cu nemurirea

stăm de vorbă despre cuvânt în gâtlejurile noastre îi facem așezământ
pămânții de rând rânduiesc trecerea poeților
abia după moarte straiele lor să le poarte
în gurile și în toate zilele lor un altul va ieși din popor
și va striga cu literă de moarte fierul ruginit din gâtlejuri
apa stătătoare ce ni se împute baltă