Doar cu mine și tine
În ținute frugale de vară boemă
Ancorați în coroane ca niște ramuri
Nu vorbim cuvintele
Doar le atingem
Ca pe niște baghete
Le lansăm spre stea. Lampioane.
Le auzim cum sfârâie. Se aprind.
Cer după cer lângă noi
A înviat încă un mormânt.
Pietrele toate devin munți
În care cresc trupuri de uriași blânzi
Cu obraji de pâine caldă
Și stea în frunte
Cu făclii din care nasc dimineți
În piept zămislite
Þâșnesc fântâni
Nu ținem cont că e zi sau noapte
Devreme. Prea târziu
Noi știm să ne încălzim mâinile
În mod constant
Adevărat. Râul curge
În inimi zăpezi. Ne înveșnicim.