soarele răsărea direct din mlaștină
ne ținea împotmolite zilele

ne-am despărțit atunci fără cuvinte
fără explicații și fără puncte de suspensie
așa pur si simplu ca o plimbare cu bicicleta
pe străzile unui sânge părăsit

era frig în noi ca-ntr-o biserică
aerul picta icoane
sub coaste stăteau puii de frig
singuri

vântul înghețat cădea din stele
cu zgomot
ca o cheie pe gresia din bucătarie