mâinile prea scurte
mâinele
tot așa să te pot cuprinde vorbele cu buzele deja lipite
orice dar nu tu nu prieten de peste aeroport fulguit
sau cei mânji tropăind peste senzualitatea mea macabră
dans cu cadavrele în ploaie
în noroaie
sărută-le buze reci părăsite
aruncă brațul rupt peste umăr
pipăie și dans
peste rictus și ultime străluciri
sferturi de nor împărțite între scaune
mâinele e prea scurt
agonizez în dans
cu acele triste cadavre în ploaia
care coboară
nesimțită
nefolosită
în noroi