palmele mele muntoase de trai mângâie relieful trupului tău
dureros îți smulg sărutul ce-ți adăsta pe buze
chestia asta e ca o fractură a feciorelniciei
frecționez piciorul de lemn în eternitate să pot păși
îmi astup gura cu palavre
pe drum trec umane javre
umblă după furat de dimineți comestibile
am pus de cafea să știi ai grijă să nu dea în foc
cu cele două vorbe nerostite mă sufoc
ți le trântesc pe masă să ai demâncare te iubesc

în roba peticită oficiez ritualul zorilor de ziuă
sprijin soarele să iasă din mare
în toate zilele mele amare
nu-i deajuns
zahărul trupului tău în mine pătruns

nimicul zboară de la mine la tine și invers
singuri în univers
în universul unghiilor pătate de sânge de vers
mai sunt unii
frumoși, nebunii,
dar ei scriu cu pix
fără debut și fără sufix

îndrăgostit de o roză de gheață-n geam
cuvântului îi pun ham
și îi pun șa
așa
să izbutesc a scrie
din mine toate acele sicrie