agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-10 | |
Peste care pendulul arată aceeași oră
Cu o precizie ce, altădată, i-ar fi scos din minți Pe cei ca noi, atât de obișnuiți cu variația. Am împietrit. Ultimele gesturi, cuvinte, Sentimente. Veșmintele din urmă. Apocaliptice. Starea vremii, întâlnirile ratate, dialogurile fărâmițate, O perdea translucidă trompe l’oeil, Un vis din copilărie cu o peniță obraznică Ce zgâria-n pagină ca-ntr-o inimă fără pază Și bolul acela negru cât un Everest... Înființat în mine ca-ntr-o matcă... Un triunghi echilateral atât de imperfect, O busolă stricată. Înțepenită și ea... Ziduri cât încape. Pereți albi ca de temniță... Toate lipite pe fețele noastre ca niște etichete. Un stigmat penetrându-ne sardonic sângele. Celulele toate. Doi manechini cu fețe cerate. Ca de muzeu Atragem privirile trecătorilor Care-și scot pălăriile. Reverențios ne salută. Ca pe niște statui aranjate pe socluri, Ca pe memorii ilustre, antologice... Ca pe voci autorizate ce pot scrie istorii... Pregătesc coli albe și ustensile. Să noteze: Dimensiuni, contururi, nuanțe, culori, Eventuale vibrații rătăcite. Ieșite din noi Ne iau drept modele perfecte... În invariabilitatea noastră inumană Și ei tot trec...., trec... Și se-nclină reverențios Chiar ne invidiază. Se pare că purtăm măști atrăgătoare Emanăm un „ceva” irezistibil. Suntem charismatici Noi, noi, noi,... muribunzii, încremeniții, deposedații... Noi am zâmbi autocinic. Poate puțin crispați. Dar am uitat... Și am vrea să ne doară. Dar nu mai știm. Poate că e mai bine. Și-am cere lacrimi de-am avea și minima motivație,... Atunci...poate doar un ceai de levănțică. O icoană, Un deal înalt ca o golgotă. Să-l urcăm... O cheie. Un calendar și o cărare Un înger bun cu ochi albaștri... La o adică ne-am mulțumi să ne lăsăm purtați chiar și de-o haină Undeva pe-un podium anodin. Unde nu vine multă lume, Dar nu mai contează... Ar fi bine și așa...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate