semne pentru tata

1.
câtă monotonie călare pe calul acesta de argilă
cu burta ronțăită de greieri
mama îi toarnă vin pe spinare
să se bucure morții
ca și cum ar putea vreunul să scape
din venele pământului
fără să cadă
la loc

guri fără nume se cască din țesuturi adipoase
strigă pe limba peștilor abisali
cine să îi vadă arzând de sete
în adâncimile crupei
cine să audă înecații din sânge
cine poate să te înțeleagă
mai bine ca mine
tată?




2.
calul acesta ridat de secetă
așteaptă mereu semne
de la mine

i-am aruncat dinții mei de lapte
peste spinare
câte unul pentru fiecare motiv de ură
renunțat cu înțelepciunea
din urmă
din ei se adună mii de nori întemeiați
pentru iubire
tună și plouă cu măsele tardive
de minte

bat șeaua să mă înțeleagă muntele
curg melci înspumați din nările calului
cad beți la loc în inima
de iarbă și piatră
abia acum te-am iertat
tată




3.
iată îți mai dau un semn
stropesc cu vin coajă de mămăligă
din făină și pleavă de porumb
trei zile muiată cu apă de ploaie
trei zile dospită în postavă
trei zile răscoaptă sub țest
de lut
trei zile uscată pe țăruș
înfig momeala în apă nedescântată
năvodul să te rupă din rădăcini
să te adun în pumni
pește peste pește
plătică despicată cu sticlă
fir de păr în răspăr
limbă strâmbă lângă limbă dreaptă
mreană umplută cu buruiană
strigoi din noroi de usturoi
din nimic să te plămădesc din nou
tată




4.
calul acesta monoton și mărginit
nu își recunoaște limitele geodezice
erupe ca să implodeze
în căpăstru metafizic
aleargă în jurul axei după propria coadă
noapte crăpată din zi desțelenită din noapte
nutație imanentă în nedefinită precesie

abia se ține pe picioare
copita dreaptă se sudează singură de axă
aripa stângă se întoarce să zboare în teluric
revine și mușcă din cenușă
se ridică chiuie și cade ars de soare
vulcan botezat în apă recirculată
roib omenit cu var nestins
și clorofilă înlemnind incomplet digerată
pe o coajă de planetă
autoconținută
în universul vizibil
fără tine
tată




5.
îți las un pumn de semne pretutindeni
trecerile mele prin lume
cu urme de tălpi spulberabile
nori formați teoretic din aerul expirat
cumulonimbus de impresii
gânduri degenerând
la coada pentru eternitate


îți las
turnul meu babel din durere și versuri
maree de pânză
șifonată în convulsii sentimentale
pe pat de pușcă nerăzbunată


îți las semințe de inimă
ruginind între coastele mele fecunde
ofrandă peste ofrandă
pomană după pomană
tot ce așteaptă calul tău de pământ
să înghită
tată