Cred că va sosi un alt anotimp
mai plin de mângâiere decât mi-am închipuit
îl simt cum se apropie pe dealuri.

Din turnul clopotniței prin aer
îngeri de argint cu aripi albastre
curg în sufletul arid mierea cuvântului
slobozită din lacrima unui Dumnezeu de ceară
cu ochiul orb.

Când pășești peste umbre
pământul se vălurește sub tălpi
cu o tristețe închisă-n singurătate.

N-am crezut niciodată-n iluzii
doar că realitatea lor
nu mi-a fost întotdeauna la îndemână
ca sufletul unei femei
care nu-și mărturisește păsul
iubind în suferință
ca și tine.