Te beau cu fiecare picătură a zilelor vărsate
Ce-o lume a adunat în calendar de oceane
Din tot, ce lacrimi bucuriile au spălat idile de arcane,
Încătușând iubirile jurate-n veșnicii de moarte.

Mă spăl cu timpu-ți pur din pielea-ți de fiori
Ce-o atingi de mine, de al tău tremur sufăr,
Cum ’n liniștea sublimă a lacului tresaltă nufăr
Când unda îngeri sparg, să te culeagă în flori.

Sunt tot un vis în nopțile ce-mi port osândă
Când numai gând te simte gânduri, îs o nălucă
Ce nu-și mai vrea trezire chiar de zorii apucă
Și mă sfârșesc de dor, cu sufletul la pândă.

Îmi bate în voalul de timpan chip ce-ai cum pulsul,
Ce loc și-a luat în vinele ce-mi strâng întregul sunt;
Căci gol de inima, ce n-o mai am, e-n pas mărunt...
E-n umbra ta... un buchet de roze, îți așteptând ajunsul.
09.11.2013