agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-16 | |
Demult, demult,
când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri și tămâie, o țigancă mi-a ghicit in palmă; mi-a spus c-am să trăiesc o sută doi ani, că voi fi frumos, bun și iubit, că voi fi numai al meu și alor mei... dar a mințit sau mi-a citit mâna greșită. Când lumea s-a prăbușit pentru ultima dată, am scos o palmă și-am vrut să spun: cărările mele trebuiau să fie mai lungi și mai verzi, trebuia să fiu al meu și alor mei, trebuia să rulez tot drumul într-o penală și s-o fumez. N-am spus nimic din toate astea, dar am strigat umed: visul să-l zvârle cel care a dormit mai puțin decât a visat, tinerețea să mi-o rupă fluturele bătrân, votca s-o răstoarne primul trezit, carnea să mi-o stoarcă primul înger cocoșat și bubos, cu moartea s-arunce acela care a spus "iubesc" și a crezut ce-a spus. Și atunci, undeva, un pârâu n-a mai curs o oră, o molie a împletit un sicriu de mătase, un pod de piatră a legănat sticla, a băgat ultimul bilet și a trimis-o pe apă, la măcelărie se tocau zâmbete de copil, iar mamele, soțiile și prietenii iubeau și credeau. Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi, un icnet am mai scos, doar atât, o lacrimă am mai ascuțit, doar atât, un vârf de cuvânt am mai spus, doar atât, un abur vernil am mai fost, doar atât, dădeam din el ca dintr-o aripă a voastră, luând cu mine toată iubirea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate