pachetul acesta de scrisori
ce încă duhnesc a cazarmă
frumos legat cu fundiță roșie

înainte ca stelele noastre
să se-îmbăieze în aceeași soartă
dincoace pe malul meu înfloream mușcate
să descifrezi anatomia iubirii
tu dincolo pe celălalt viscerai inimi
printre noi curgea depărtarea
adâncă viforoasă și rece
că până și scrisorile
abia abia reușau să o treacă
însă ne-am scris atât de multe
eu cu roșu tu cu albastru
ale tale frumos caligrafiate și parfumate
odihnesc într-o raniță veche
că am construit un pod între noi
ce avea gust de mir și mirosea a busuioc
podul pe care mi-ai dăruit mâna
și geniști geniali ce surpam
cu visele noastre toate hăurile
ne plimbam fericiți ne sărutam
eu îi făceam cu ochiul complice cerșetorului
de nisip pentru clepsidra lui neagră
iar tu de fiecare dată îi dăruiai un zâmbet
cât un icușar auriu în podul palmei
fără să avem habar că numele lui era caron
pe pod ne sorbeam inocența sub clar de lună
acolo cu amânarul inimilor
aprindeam diminețile jurându-ne credință
și tot acolo ți-am furat roșul din obraji
la capul lui mă așteptai nerăbdătoare tristă
îngerul mi-au povestit că
de fiecare dată când plecam tu foarte geloasă
patria avea mai mereu nevoie de mine
zâmbind forțat printre lacrimi
să nu-mi înzăpezești și mai mult cărările
neîntrecută magiciană
ți-aruncai în urma mea lumina
și te zideai în ea ca o ană pod fermecat
ce credincios mă urma precum un câine
să am pe ce mă întoarce
din toate viețile mele trecute
de pe tărâmul ispitelor și din întuneric

nu mă gândeam că va veni eclipsa
când soarele-și va lua înapoi lumina
cerșetorul acela a spart clepsidra
și-atâta iubire a curs de când tot rătăcesc
mă zbucium fără speranță să ajung la tine
peste styx nu este pod