astmatiformă-i poate o taină la ureche
cuvânt milog, în șoaptă, în de adânc cerșire
nu mă aștept ca soarta s-aducă-o deslușire
ori s-aibă-n vreo oglindă din nemuriri pereche

misterul se întinde lățindu-se-n pleoapă
deasupra-n de țigară un adevăr e fum
și beau în dimineață a ochilor tăi apă
culeg ca-ntr-o minciună bobițe de parfum

în clipa cea fecundă cu-a mea cerneală-ating
pe marmură de foaie, pe toată-a te descrie
amurg de-n clipă fi-va, o clipă să mă sting
să intru cu a morții de-a sila în sicrie

venind din miez de taine, te-nmormântez în mine,
în cripta care-i plină de-a iernii albumine