Va fi o zi când dorul îmi va trece
Și gândul obsedant o să dispară;
Frumoasă luna iar o să răsară
Cu unduiri pierdute-n lacul rece.

Când n-o s-aștept într-un peron de gară
Ca îndrăgitul tren să nu mai plece;
Va fi o zi când nu te voi petrece
Și îmi doresc atunci să fie vară…

Dar sigur nu-s că va veni vreodată-
Nu-i nici pedeapsă, nu e nici rasplată,
E chiar destinul, cineva îl scrie…

Sau poate că e scris dintotdeauna
Și îl citesc doar când răsare luna
Și pleacă apoi, din nou în veșnicie…