fiecare sunet scos scris pe hârtie
scârțâie
cum ar coborî îngerii în rapel
pe funia spânzuratului de mine
molcom orașul sub tălpile mele se perindă
se dezmiardă ca o mâță albastră
cu purici îndestulați și filozofi
fiecare cotitură rupe o fărâmă
analizată și convertită în sărutul de rămas bun
copilăriei iubitei școlii și unui oarecare loc de muncă
simt cum îngerii coboară în rapel
aripile lor sunt la mine
mai vedem
negociez