hai să-i zicem de ghiulele
hai să-i zicem de mormînt
se va speria de ele
și-l va cumpăra în rate
mestecînd

asonanțe penibile prin mintea poetului
mogîldeața s-a ascuns după vena concavă
să intre să iasă...
să intre mai bine prin porii
pereților

asta într-o zi oarecare de pace
încă
într-o toropeală de oarecare năduf

cu o plasă de fluturi fugind după
senzațiile pierdute
pentru insectarul pe care nimeni
- poate doar supraviețuitorii -
nu-l va deschide

prăfuit va aștepta amprenta unei palme
de om

hai să-i zicem de poate că
pacea
hai să-i zicem de poate că poate

asonanțele poetului
pași cadențați pentru nuștiu ce vise
și toropeala nu de la inimă
nu de la pleoape
ci de la tremurul falangei stîngi
pe care numai băgarea de seamă
o face credibilă

și asta într-o zi de pace
încă
atît de normală