Mâinile tale-mi alunecă prin gânduri,
pâna pe umerii goi.
Cuvintele se lovesc de tavanul gol,
scurgându-se apoi,în privirile hapsâne...
Oglinzile mint întunericul,
Și-mi ești de la genunchi în jos,
rugăciune în clepsidra rece.
Și ne aleargă prin vene o pădure întreagă...
Iar buzele noastre, poartă ecouri adânci,
ce răsuna la miezul nopții.
Iar noi...desculți ne alergăm destinul.