ostatic între ramele ei
vâsleam viguros contra apei
ca în al nouălea cer
curentul așa de puternic
n-am zărit cascada…

pierdusem șirul anilor
când spre malul naufragiului meu
unde comemoram întâmplarea
împinsă poate de dor ea barca
aceeași dar chituită și bine smolită
scăpată din mrejele lui poseidon
mai pe șleau zis posedată de ion
pe valuri se legăna ademenitor
să mă scap de singurătate
m-am urcat în ea cu gândul
dar din senin o cred sărmana
a început să urle
spera că vrem s-o violăm