după toate că am îmbătrânit
că am crăpat și m-am albit precum crengile de nuc decojite
am început să uit abecedarul
m-am trezit că nu mai știu să scriu litera H mare de mână
cu toții știți că nu era ușor acasă știam literele din ziare
stăteam pe genunchii tatei îl întrebam ce literă e asta și el îmi răspundea
după care mă duceam să scriu cu colțul unei pietricele pe trotuar
doamna învățătoare mă iubea chiar dacă știam să citesc de la început
încet-încet din pată în pată am învățat să scriu cu adevărat
bastonașe linii cercuri mai târziu chiar litera H de la haine și horă
de la Humphrey Bogart și de la țara Houyhnhnm-ilor din călătoriile lui Gulliver
am crescut și eu ca oricare altul cu două hașuri în minte
dar îl scriam mereu pe acela mai simplu
așa cum toți învațăm de mici să ducem o viață dublă să ne ascundem greșelile
până când motanul încălțat devine o amintire cu botinele prea strâmte
până când ne este greu să prindem în palmă
literele din buzunarul de la spate