Mă-ntorc la nenăscutul altui veac,
un imperfect smuls dintre-ntâmplări
ce-o să se-nscrie pe curba lui solară
cu fața confecționată de la capăt.

Din somnul lung n-o să se nască nimic
decât masca unor vechi blesteme,
un fel de dispreț al începutului nîmplinit
pus pe coaja vopsită a obiectelor.

Din cuvintele nerostite cu gura plină
o limbă se va naște pe la colțuri,
un fel de brațe care construiesc puntea
peste șoseaua morții de tristețe
înflorită ca un cearcăn sub ochiul lunii
sub care se înneacă-n ape prezentul.