fără anestezie
cu bisturiul literei îmi desenez în piept o poezie
deschidere de stern
pe hârtie

pășesc în pasul etern
cu fanfară
și cu inima cernelii pe dinafară

literă după literă în albul hârtiei e un rapt,
nici nu știu ce vreau să zic defapt
vreau iubito să scriu ție
într-a cuvântului beție

și-antr-ale amintirilor regrete
mă doare umbra ce-ai lăsat-o-n perete
acolo s-a format un mucegai
mai presus de grai
acolo e a paiangului pânză
de când ai plecat
s-a adunat de timp osânză
și deseori am alunecat
pe ea

uneori te vorbesc în grai corbesc
jertfa hârtiei e aproape gata