el zâmbea amar de pelin
sorți cu dinți albi mușcau din cerul cu zale senin
cântam la două mâini preludiul din Rahmaninov
tu dormeai în tramvai ca Homer neștiut de orb
rătăcitor al mărilor agitate un Iov

curcubeul îmi strângea mijlocul în lumini
fereastra dinspre ochiul lumii tale străin
te ruga să nu te închini
la falșii idoli de ceară să te scrii pe inima mea
cea (mai) de seară

ora mea invoca luna-nouă
dansam desculță de iubirea plebee
îmi ascundeai vorba descântată în rouă
nu mă tăceai nu ma credeai îmi spânzurai
iubirea de cer ca pe-o nuntă bocită
să mă încalți ca pe-o atee
în sandaua cuvintelor prea strălucită

luna culege zarul silabelor câștigător
dorm învelită în ultimul mare poem de amor
cântă tu pe portativul de stele albastre
nu o să mă mai mor
în lumi cu dezastre sau șchioape astre

pe verdele cuvântului cald voi desena cu degetul mic
poeme ca fire de iarbă mustind a cerneală
sau a o mie și una silabe prea scrise cu amară sineală