te ascultam tăcut
rezemat de glasul tău
spuneai ceva despre soare și lună
despre clipele dulci ce ne țin împreună
mă sărutai peste gânduri
și-mi spuneai să aștept să devin înțelept

îți sorbeam cuvintele mă loveau amănuntele
noaptea a obosit la lumina lămpii
și cade peste trupurile noastre strivite
de iubire

mi-ai mai spus parcă ceva
despre ce va fi mâine când cad păsările călătoare
unde-o să ne mai ascundem prin mare
despre stele că-s prea căzătoare
despre univers ce încape într-un vers
de timpul ce curge șiroaie
și anii se duc mai la vale

vroiam să-ți dau dreptate
sau nu mi-e peste poate
nici chipul nu mi-l mai găsesc
nici glasul nu-l mai văd
nici brațele cascade de argint
nici ochii feerie peste vânt
am vrut să-ți spun...
dar ațipisem