Viața asta nu-i altceva... decât o râpă nostalgică.

Ajutați de evoluția tehnologică în sudura malurilor,

adăugăm zilnic câte-o fundătură în scopuri nobile,

un terasament pentru a sta goi la soare,

sau o surpătură cu dâmburi,

ca material de studiu muncitorilor mai tineri.

Din ei se ridică dorințe viu colorate...

dar timpul le uniformizează cu ale noastre,

apoi le depozităm ca să mărim taluzurile vieții.

Privim absorbiți...

peisajele sălbatice ale râpei:

din văgăuna mea preferată

se ridică vapori, fugind de responsabilități;

copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă.

Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri.

De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță!

Doar cei aleși

trăiesc și-și fac nevoile pe colină !?

Ei chiar au puterea să închidă îngerii în pivniță!?

Colina a devenit cea mai mare dorință!

Colina este țelul suprem!



Când te gândești că...

la început a fost un deal.





Yes...