De astăzi până mâine te îndoaie
Când viața-ți șterge numeroase porții
Predate în neștire astăzi morții,
Închisă între reci pereți de ploaie.

De se încheagă jalnice consorții,
Contractul e o maculată foaie
Pe care sângele s-a scurs șiroaie
Și Hannibal rânjește-n fața porții.

Vei fi atunci prin veacuri tu nebunul
Ce-a perorat patetic doar nimicuri,
Scriind scrisori, frunze uscate-n plicuri
Spre pusta-n care s-a pierdut cătunul.

Destinatarii-s morți, nu e niciunul
Să simtă pe obraz ai ploii picuri.