agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 964 .



Va fi fiinda dimineata
poezie [ ]
11.02.2015

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Barto ]

2015-02-11  |     | 



Va fi fiind vreo-dată dimineață în eternitate?
Trebuie că este, altfel cum s-ar putea explica
Toate relele, decât numai printr-o noapte,
În care Zeul petrece de veacuri, cu Bachus
și dimineața se trezește cam cu fața la cearceaf.
Ar căsca câteva găuri negre și-apoi,
Sprijinindu-se pe fumul înălțându-se din altare,
Ridicat de curentul ce-l fac dintre coapse vestalele,
Pășind mahmur pe capitoliul unei coloane,
Ar ieși în balcon.
Îmm, cum și-ar întinde brațele Căii Lactee,
Zăngănind inelele lui Saturn, ce le poartă la-ncheietura dreaptă…
Ar muta puțin mai departe Andromeda – i-ar sta în cale
și Norul Mare a lui Maghelan l-ar trage ca pe-o perdea.
Și-ar aminti de noaptea de pomină,
Cum a cântat cu Orfeu, plesnindu-I o coardă din lyră,
și-ar aminti și-ar zâmbi, însă scurt, dintr-o-ascuțită durere în tâmplă.
Și-ar trage cerul ca un halat peste umeri
și l-ar strânge-ntr-un nod, chiar sub burtă,
cu centura lui Orion (și-o fi uitat-o aseară, își va fi zis…).
Undeva, după două stele ghidușe,
Mai la dreapta cum vi dinspre Rac,
O mică oglindă convex-albăstruie,
În care și-ar mângâia Prea Înaltul barba de nori,
Să nu-I fi rămas vreo cometă, vreun puf de nimfă,
Nu se știe…
Și cum s-ar admira, așa, ca Narcis, în reflexia micuței planete,
Scuipând fulgere, să nu-și fie de deochi, cumva cam miop,
Zări-va o gânganie – microscopică insectă, dăltind de zor
Numele-I cu sârguință, cu artă, cu știință
Și pentru-ntâia oară, în va fi fiinda dimineață a eternității
Are să scape o lacrimă…
Îi intrase-un fir de praf cosmic în ochi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!