de juma de oră-aștept
sub ceasul din turn
mi-s picioarele-nghețate dar
fața-mi arde ca flacăra aragazului
vie sub cafetieră

eu ard de nerăbdare pentru clipa întâlnirii
Valy însă nu dă vreun semn de plăcere
nu accept nici un fel de scuze
nici măcar una

plec să nu mai ard degeaba
așa cum ard becurile
noaptea pe maidan după retragerea flecarilor
ziua sub nepăsarea responsabililor nepăsători

mai bine mă întorc la joaca celor
mai mici cu-o generație decât mine

câtă hărmălaie fac în fața
nevăzutei porți troienite

cum nu știți ce vor să facă
multe se pot face dintr-un troian

dacă troianul tot este în fața porții
facem Calul Troian se-aude
o propunere pe ton de strigătură

este voce lui Edu(ard)
i-o cunosc de hăt departe

fiecare din grup trage cu coadele ochilor
spre stânga și dreapta ca să-și dea seama
ce trebuie să facă așa încât să nu fie de prisos

unora le zboară mintea
vulturește

aÈ™a-i cam zboară È™i lui €DUÈ›u'
nu doar câteodată
de ce spun

după ce am admirat creația
din fața porții mari
ne-am postat în poarta mică
proptindu-i stâlpii
cum cine
eu cu el

suflându-și între mâini
mi-a încredințat un proiect
de viitor
bineînțeles că din viitorul lui

cu viziunea de afacerist
spunea că succesul îi este asigurat
figura Calului Troian la scară redusă
pe tarabele vânzătorilor stradali
în magazinele cu multe mărunțișuri
brelocuri

șirul cuvintelor lui înfocate au fost
întrerupte de vocea unui țânc îmbujorat

fă, bre, loc…!
fă, bre, loc…!