am fost amândoi acolo pe
mormanul de gunoi tu
căutai într-o pungă de plastic
copiii pe care n-o să-i știi
niciodată eu
făceam curătenie sub o unghie
unde era umbră și
dirijam simfonia a 5-a spartă sub
un bocanc
era băut găsise sub un ciob de votcă un
ochi înghețat de
păpușă pe care tu
îl mângâiai
cu obrazul dorinței mele
la norocul acesta ne-am atins
cum se ating
vagoanele
cu atâta afecțiune încât
cartoanele s-au făcut case
casele s-au umplut de oase unele
aveau carne și ochi
din care curgeau altfel de oameni și câini curgeau
pe o conductă de plumb toți
dumnezeii
pe mormanul acela de gunoi

este posibil să ne fi iubit
într-o zi