nu poți să dai divinității mită
în veacuri să trăiești, nenumărate,
să intri-n taine multe, nesperate,
de viață explodând ca-n dinamită...
căci vrăjitoare-n soartă supărate
dumnezeirea vin să o dezmintă
cerând veciei tale să te mintă
tot aruncând în ea licori spurcate

și eu aș vrea mai trăi cât veacul
purtând la subțioară poezie,
dar ăstei vreri cunoaște moartea leacul;
și chiar de gem în lirică târzie,
de trai din secol am cuprins doar fleacul
și ăl aflat ca sub anestezie