Sunt plictisit de muze decăzute,
nu-mi mai zăbovesc bacnotele în buzunar,
cuvintele sunt sărace
fără limbă,
ce-mi oferi adoarme în golul tău
scos din fire.

Nu înțelegi că m-am schimbat în altceva
care numai gustă lipsa de fluturi,
cum înotam altădată prin mocirlă
de mi se încrețea pielea,
uit cât mai repede prefăcătoria
și pe ochi mi se așază un fel de pâclă,
o rugină veselă care se dă sclipitoare
în inima ta de monedă îngăurită.

Foamea s-a stins, nu mai cumpăr nimic
până când marfa de pe galantar
nu-mi face cu ochiul
a sănătate.