agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-14 | |
câteodată e mai bine să-ți legi aripile
să fii ferit de tine în momentele în care nu mai deții controlul vertijul tău începe atunci când prea sus fiind ai uitat cum era mai jos cu o treaptă de-acolo de unde vine în răstimpuri greu de calculat aroma de cafea de iarbă sau de dimineață de poveste de iubire banală pe care ai încercat cândva cumva s-o eternizezi s-o unicizezi copilărește făcuseși o ramă cu ochii goi știai însă că depindea doar de tine s-o umpli în mare parte aveai dreptate aroma... aroma... o fantomă nările adulmecă-n gol nu mai găsești nici noptiera din cireș nici cartea de rugăciuni nici măcar agenda pentru a doua zi rețeta pentru sentimente păsări calde ce nu-și părăsesc niciodată cuibul nici bricheta și nici tabieturile tale masculine care nu-mi displăceau întotdeauna când dai să prinzi cuvintele o iau la goană îți scapă printre degete și te provoacă să găsești alte coduri și chiar ai face-o de n-ai fi atât de obosit de timpul ăsta greu mult prea omogen care nu mai miroase a nimic nici măcar monocromatic nu mai este vertijul tău continuă atunci când încerci să mă strigi nu auzi decât ecoul propriei voci sugrumate în necuvintele care și ele stau să plece într-un fel anticipaseși urmările când ai vrut să cobori să te reinstalezi în pământul reavăn fertilizat din care chiar dacă azi nu vedeai nimic peste un timp aveai să te găsești înconjurat nu doar de naufragii și de orizonturi care cădeau unul peste altul obturând lumina ci chiar de tine însuți cel adevărat acel bonom care-și făcuse un hobby din a împăștia zâmbete și licurici prin buzunarele de la pieptul meu niciodată falimentate așeza masa și-mi presăra obrajii cu panseluțe îmi plăcea să pășesc printre pajiștile tale și o făceam discret ferindu-mă să nu trezesc semințele azi nici eu nu te mai pot striga urmez un calendar diferit în care diminețile și amurgurile sunt însemnate firesc cu prelungiri în ziua de ieri niciodată uitată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate