Lăcrimează streșinile caselor
mângâiată de soarele dimineții
plapuma de zăpadă de pe acoperișuri
pare cusută cu diamante
slăbind nodul fularului
întind palma și prind în căușul ei
câteva dintre lacrimile de gheață
sărutul lor îmi arde degetele
iar vestea pe care mi-o șoptesc
mă umple de un neînțeles entuziasm
care însă se stinge precum un foc de paie
sufocat de amintirile primăverilor trecute.