e lesne-a fi lumină senin de-i ochiul minții
și iar în dimineață de crist am sânge-n cupă
apoi cafeaua vine și vorba ne ocupă
pe buze ne stau flăcări ca în icoane sfinții

tu te grăbești oleacă, devreme, la serviciu
interior mi-e tocul din care mă hrănesc
a prins puțină coajă și este ca un viciu
de ochiul minții tale hârtia mi-o rănesc

în ultimă instanță cu ochii te ating;
ca ochiul minții mele în mine să se-aprindă
privirea către tine în forul meu o sting
in urma ta rămâne doar umbra, în oglindă

da!, vorba-n sensuri late a fost de mă lutește
de ploi fiind în stare un gând pe nori plutește