Ce noapte - trebuie c-a fost noapte -
orfană de lună, cu-n cer sidefiu
în sclipiri înghețate,
când demonice șoapte,umbre
lascive valsând pe retină
tăiară în două
talpa arcuită
a iubitei – soție? -
tot ce se poate amantă,
înălțând săruturi,
rotind piruete
ca o balerină în poante,
în palidul joc al flăcărilor
refăcând în odaie
un dulce amurg,
.Mai lungă părea,
mai albă coloană, pulpa de marmură
și-n fire de nard
pe ea se scurgeau
voluptoase scântei,
cum ace luminoase
din ochi de panteră
se scurg în sângele prăzii.
Și-ntre degete și călcâi -
la mijloc împuns,
pe un cui se-odihnea
bolta fragedă de carne,
un pod răsturnat
ce se trece
numai cu dosul palmei.
De-atunci, dame cochete,
Fie-n corsete, fie-n dantelă,
Fie în piele,
pe drum toacă-n tocuri,
pudori inocente.
ă