aceleași femei în negru au venit să mă întrebe până când
mai beau
până unde îți mai rostogolești obrazul
tu nu simți?
nu vezi că bulevardul este mult mai lung decât sufletul tău
scuipă-te pe tine însuți mi-au spus
cu gurile pe jumătate pline
de mușcături


atunci
am deschis ochii pentru prima oară după mult timp
erau niște ochi mari
aproape chinezești
priveam în gol și golul mă privea pe mine
cum încerc să mă ridic din
inima terasei


auzeam purtători de râsete împingându-mă spre ieșire
mă împiedicam
în podeaua unde picioarele mele
nu se mai recunoșteau
mă împiedicam acolo unde
palmele mele prinseseră rădăcini
după o vreme m-au aruncat în vina caldarâmului
și nu aveți idee cât de mult am cerșit
lângă un pahar cu apă


și au venit
aceleași femei îmbrăcate într-un nimic negru
m-au întrebat
până unde te mai ascunzi
în tinerețea altora?