știu că tu ești astăzi undeva
departe
doar avioane care poartă
pe aripi m-ar putea
duce la tine
se încălzesc vise din
serile cu iubire
pun apă pentru o cafea
sufletul tău mă duce
în patimi
stropi cad în marea speranțelor
asceții de piatră sunt
înghețați de serile în
care vântul arde
glasuri clopotind se varsă
ființând
în suflet am lăstari
sălbatici care te așteaptă
să-i domesticești
pleoapele vor să dizolve
depărtarea mângâind
o fotografie
o să acopăr cu pași
podmolul unde ne țineam
picioarele
cu glasuri de lan încolțit
la urechi
în cea din urmă amintire
privesc cu speranță