Dinspre miazăzi flămând,
Vântul molfăi nămeții,
Pân' au dispărut pe rând,
De-au rămas mirați sticleții,
Că spre prânz văzură-n vale,
Șir de râuri călătoare.
.
Ramurile maronii,
Jenate de goliciune,
Ce-au văzut viscol, urgii;
Știu că de sub urâciune
Vor ieși ca-n sărbătoare,
Muguri răsfățați de soare.
.
Din huceagul pustiit,
Ce-n tristeți se scufundase,
Ieși un bursuc zbârlit,
Schițând încruntat, grimase,
Că-l dureau șalele, capul,
Și era flămând, săracul!
.
Un lup a făcut popas
Lâng-un smoc de viorele.
Lungi secunde a rămas...
Apoi a trecut prin ele,
Și-ntâlnind o căprioară,
Văzând-o cum se-nfioară,
.
O salută și posac,
Aruncând suman, fulare,
Zăbovi pe-un ciot uscat,
Jubilând: "Ce ușurare!
De azi trai ca și în Rai,
Primăvara e pe plai!