De pe-un țurțur, iarna tristă lent alunecă crispată
În februarie la final, a produs doar ger ori zloată,
Din pufoaica zdrențuită îi cad fulgi rari pe pavaj
Deprimată vânturi scapă știind că-i dată în șomaj.

Beți ca-n ziua dezrobirii doi țigani în urmă-i cântă
Și râd de sărmana babă c-a fost la iubit și-i frântă.
Ea, stupind chiciură în cale: mama lor de derbedei
Revin din antarctic cerc și-mi bag geru'-n puradei.

Voios c-a vândut scump brânza, o zărește un țăran
Și îndesându-și cușma zice: babo ia de aici un ban.
Iarna oftează: bunul simț a mai rămas doar la sat,
Mulțam bade, s-ai putință iar la Ignat porc mașcat.

E amiaza, din biserici cântări vechi suav răsună,
Printre nori soarele alintă a Hristosului cunună.
Purtând ghiocei în păr vine mândră o fată înaltă;
Iarna încet se închircește și se scurge într-o baltă.