las ochiul minții-n mine să se-aprindă
stingând privirea-n care port pe tine
și măturându-te de pe retine
te aflu-n suflet ca într-o oglindă

spre noi cafeaua-n dimineață vine
e teafăr văzul meu să te cuprindă
sărutul tău ființa îmi colindă
prin noaptea care zor de zi devine

sunt ghiocei, sub mers de timp, în luncă
de ne încântă-n tristele fiiri
din urmă iarna vorbă nu aruncă

odaia mea așteaptă musafiri
și veseli amândoi ca-ntr-o poruncă
adio-n geam, de gheață, trandafiri