a sufletului apă-n divinitatea mea rețin
din ochi pe-aloc mai plouă dar parcă mai puțin
tu vii în dimineață dumnezeiri s-aduci
îmi fac la repezeală vreo trei sau patru cruci
în mine ochii tăi sunt încă
iertare și poruncă

fumez un joint nea Mitică
încă mai ține farmacia cu etnobotanice
fac pe mine de frică nu mai știu nici ce
femeie îmi vidanjează casa sufletului
mă-mpleticesc în sfera umbletului
ca un trup lăsat fără cap
de un casap

scurtat de cap ori cel puțin de creier
din lira mea șoptită-n cânt de greier
venirea ta e-un vin în dimineață
parfumul tău mă umple-n nări de viață
și când în perne dăm
de-a rostogolul cărnuri
în cele patru țărmuri
șoptirea ne-o uităm