dar până și ghioceii sunt triști azi
de la bulb până în cer
nu că ar mai aștepta ceva de la primăvară
s-au obișnuit să fie rupți și vânduți la colț
pe o amărâtă de para chioară
doar eu mai sap cu degetele înghețate
ca și cum sub ghiocei aș găsi liniștea

poate că dincolo de neant
când atomii mei se vor împărți cumva impar
precum petalele albe verzi la infinit
poate că măcar acolo o să-mi fie cald