Cînd sunt singur sîngele meu cîntărește de șapte ori mai mult decît dacă ar fi mercur. Cînd sunt singur și îndrăgostit greutatea mea este de zece ori mai mare decît a unei statuete de plumb, măsurată pe o planetă de zece ori mai mare decît Jupiter. Practic, sunt de neclintit, am propria mea gravitație și gîndurile nu se mai desprind de mine, cad încontinuu în mintea mea, iar dragostea sapă în mine ca o bilă cu densitatea infinită.

Cînd sunt singur și te aștept, volumul de lichid pe care îl dislocă trupul meu ar putea să-ți umple paharul de vin pe care îl bei în Roma, de fiecare dată cînd se golește. Cînd sunt singur, salteaua mea din Armenească mă ține în brațe ca Maria în Pietà lui Michelangelo. Cînd sunt singur, îndrăgostit și te aștept zîmbesc neînțeles ca în oricare autoportret al lui Leonardo.

Cînd sunt singur murmurul străzii lovește în mine cu forța meteoritului care a creat Luna din trupul Pămîntului. Cînd sunt singur și îndrăgostit, Phoebe, tu ești o lună a lui Marte pe care o transform într-o lună a mea. Pe Venus, dacă mi-aș lua pulsul, aș putea întoarce un ocean cu fundul în sus. Pe Saturn aș desface inelele și le-aș transforma într-un lanț care să mă lege de tine, pe Pluto timpul ar curge din mine în tine ca sîngele într-o clepsidră cu vene.

Acesta sunt eu, în orice caz. Dacă mi-ai măsura strălucirea într-o noapte, ar avea intensitatea buzelor tale. Dacă ai număra de cîte ori îmi șchioapătă inima cînd mă gîndesc la tine, ai găsi numărul perfect. Dacă ai calcula cît de intensă mi-e dragostea, ai putea restaura, ai putea aduce la viață orice ți-ai dori.

Pînă la urmă nu suntem decît niște organisme care se rotesc în spațiu. Suntem radioactivi, și asta pentru că avem perioadă de înjumătățire. Suntem în bătaia vîntului cosmic, ne rătăcim sau ne lipim ca niște jucării rupte, ne înfrumusețăm sau suntem dubluri pentru propriile noastre eșecuri. Dacă mi-ai cîntări golul din priviri în lipsa ta, ar fi cît o bilă care ar putea dărîma universul.