Afară ningea cândva
Și totul era pur
Afară;
Iar cerul lung și sur
Era, când afară ningea.

Iar alteori ploua afară
Și totul se- nneca-
N noroi
Și cerul lung și sur era
Când, iar ploua afară.

Dar casa goală se găsea
Când scriitorul rătăcea
Cu moartea
Prin cerul lung și sur
Ce mintea-i bântuia.

Și vântul prin geamuri vuia
Când scriitorul scria
Cu lacrimi
Calde peste foaia
Ce, inocentă, pură se afla.