agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-05 | |
du-mă înapoi pe strada copilăriei fii fetița care îmi arată păsărica
fii cerul gri al tinereților mele cînd purtam cămașă albă și blugi fumam prima țigară cu ai mei de față înflorea liliacul și cîntecul cucului se auzea pierdut în aerul înserării apa era rece purtam o menghină în piept îmi zdrobeam timiditatea cu ea du-mă înapoi la intersecția dintre adolescentul care vindea casete și bărbatul îndrăgostit de o lesbiană fii fetița care își ridică rochița chiloții cu rățuște galbene cad emoția mea cade odată cu ei acum ia de pe jos rîma umedă înfășoară-mi copilăria înfioară-mi-o arată-mi în mine cum e să simți arată-mi în mine varșovia după bombardament fii fetița cu rochița sfîșiată de plîns fii fetița cu sînii înmuguriți de dorință între buzele tale mușcate crește o floare de lumină ce miroase a moarte du-mă înapoi în copilărie umple-mi privirea cu cireșe umple-mi sînul cu buzele tale de fetiță în ștrampi fii fetița cu pielea albă coală de hîrtie pe care mîinile mele scriu iartă-mă fii fetița în fustiță cloș arată-mi că ai curaj să faci pipi de față cu mine du-mă înapoi unde zîmbetul tău are un dinte căzut unde mînuțele tale ating părți din mine moarte demult e multă multă lumină e mult contrast du-mă în cutia de carton pe care o numeam cazemată arată-mi încă o dată cum se fac copiii fii fetița cu ciorapii murdari genunchii juliți aruncă-ți sandalele din picioare cum ai bombarda orașul ca să se facă lumină și apoi întuneric deplin să ne ascundem să fim singuri departe de toți în întuneric la fel ca la capătul lumii îmi arăți păsărica îmi arăți taina universului du-mă acolo unde știu cine sunt și știu foarte bine unde se ascunde viața dintr-o pasăre moartă du-mă acolo unde îmi arăți păsărica și unde pasărea moartă nu e o pasăre moartă suntem prea tineri pentru asta cerul e gol blocurile neterminate muncitorii în barăci ca soldații în cazarmă fundațiile săpate ca niște cratere imense și lumina explodează pe tot cerul cînd îți ridici rochița fii fetița care îmi spune că păsările nu mor odată cu zborul că nu există moarte ci doar păsări lente păsări lente și dragoste
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate