alt martie m-a prins din urmă și
în loc de flori
natura se îmbracă în zăpadă
ai crede că de scârba oamenilor dumnezeu
pe sine s-a orbit
să nu-i mai vadă

de ce-ați mânjit de-a valma cerul cu biserici?
sinistre închisori
ospicii
dincolo de gratii
artiștii siluiesc imaginar toți trecătorii

am învățat să scriu din dorința de a-mi scrijeli
numele pe coada din lemn de corn a hârlețului
cu care nebunul satului
mai bătrân decât toți fiind
săpa gropile tuturor pe de pomană

într-o dimineață de duminică a plecat
și nu s-a mai întors
spun unii că ar mai trăi și astăzi
la gândul acesta vocea îmi sună fals incoerent
ca și cum aș da să vorbesc omenește dar încă
nu am înțeles literele

înlemnesc
și tot ce pot spera este că mă voi preschimba
în unealtă